Inițiative / Experimente / Viziuni

The Summit – cimitir vertical în Tokyo

Autor principal
Găman Marius
Profesia
Arhitect
Co-autori (membrii echipei)
Branea Ana-Maria
Anul realizării
2016
Locatie
Shinjuku, Tokyo, Japonia
Descrierea proiectului
Ce se întâmplă când nu mai este loc pentru cimitire? Numeroase orașe mari se confruntă cu această problemă, luptându-se să găsească loc și confruntându-se cu costuri urbane din ce în ce mai ridicate. Se pot densifica cimitirele? Acest proiect a fost realizat pentru un concurs de cimitire în Tokyo. Conforma studiilor recente media de vârstă a orașului este în continuă creștere, aproape 25% fiind peste 65 de ani. Pe măsura ce numărul populației și vârsta medie cresc Tokyo este obligat să rezolve problema spațiului pentru cimitire. Situl este situat în centrul Tokyoului, la intersecția multor componente aparținând Shinjuku-lui. Aflat la marginea districtului Kabukicho, lângă calea ferată ce vinde de la stația Shinjuku, situl este în proximitatea cartierului de zgârie-nori. Cu o dimensiune mult mai redusă decât un sit tipic de cimitire, acesta necesită o strategie bazată pe densificare. Pentru realizarea proiectului s-au analizat cimitirele tradiționale japoneze, în mod particular Koya-san și Okunoin, fiind cele mai importante. Cimitirul tradițional japonez reprezintă mai mult decât un spațiu unde se afla rămășitele unei rude. Acesta este un traseu, mărginit pe ambele părți de pietre funerare, ce se întinde de la poalele muntelui până în vârful acestuia la templul. Acest traseu reprezintă un spațiu de reflecție în lumina blândă filtrată de arbori. Propunerea The Summit este o reinterpretare interioară a cimitirelor Koya-san și Okunoin. Astfel s-a propus un cimitir vertical, introvertit, ce se închide față de poluarea fonică a orașului și se deschide către un tub de lumină zenitală difuză. Traseul, o spirală în jurul tubului central, intersectându-se cu acesta ocazional sau deviind în mici spatii ce se deschid către exterior. Parcurgerea traseului oferă o dublă relație interior exterior suprapunând solidaritatea procesiunii cu vederi către orașul agitat, viață și moarte în contrast acut subliniate de lumina difuză. Spațiul deschis de la parter e prima etapă a traseului către templul din vârf, un traseu dea lungul căruia de găsesc numeroase spații de mediație. Moartea nu mai este expusă. Propunerea s-a născut din necesitatea de a oferi orașului un spațiu verde calm, o oază de liniște într-o lume agitată, la nivelul orașului, și un spațiu izolat, protejat pentru cei decedați și familiile lor, la nivelul locuitorului. Fațada verde a clădirii e într-o continua metamorfoză a morții și renașterii unind orașul agitat din exterior cu solitudinea solemnă a interiorului.
Text de prezentare a autorului
Marius Găman a absolvit Facultatea de Arhitectură, Universitatea Politehnica Timișoara, promoția 2009, și a obținut diploma de masterat în Urbanism și amenajarea teritoriului (2010) și doctorat în dezvoltare urbana sustenabilă (2015). Este lector în cadrul Facultății de Arhitectură și Urbanism, unde predă planificare urbană și în cadrul atelierului de proiectare, fiind angajat în cadrul facultății din 2009. Din 2006 face parte din Centrul de cercetare pentru dezvoltare durabilă Timișoara, colaborând la proiecte de cercetare aplicată la scară mare și a câștigat premii la competiții naționale și internaționale de arhitectură și urbanism.
Download Proiect