Lucrări de licență

Bazin Olimpic

Autor principal
Alexandra Trofin
Co-autori (membrii echipei)
coordonator: Cătălina Bocan
Anul realizării
2016-2017
Locatie
Complexul Sportiv Dan Păltinișanu Timișoara
Instituția de învățământ
Facultatea de Arhitectură Timișoara
Descrierea proiectului
Infrastructura sportivă a Timișoarei este incompletă, lipsindu-i, printre altele, un bazin de dimensiuni olimpice, care să îndeplinească standardele impuse de organizațiile atestate și să poată găzdui competiții naționale și internaționale în mai multe discipline sportive acvatice. Studiind aspectele caracteristice ale acestui program de arhitectură, am decis ca în proiectul pe care urma să îl realizez, să acord o deosebită atenție atmosferei pe care o voi genera. Proiectul își propune să facă vizibilă eleganța, zveltețea și rigurozitatea – valori inerente disciplinelor acvatice. Loc de scăldat, puternic senzorial, lăcaș al disciplinei, marcă a unui statut social, spațiu de relaxare, de provocare și autodepășire, spațiu atent controlat, loc al rasismului, al fricii sau al morții. Pe rând, un bazin se poate defini ca fiecare din cele mai sus menționate, ori poate fi perceput așa, cu o oarecare ușurință. Piscina adună oameni, dezbrăcându-i de dovezi evidente ale statuturilor sociale. Bazinul, ca arhitectură, ca spațiu, creează o serie complexă de stimuli senzoriali care afectează toate simțurile umane; din punct de vedere olfactiv, încă de la intrare se face simțit mirosul apei cu clor, un fel de ”sensemark” al bazinelor. E un miros pe care brusc îl asociezi cu un gust – gust al gurilor de apă care îți inundă plămânii când nu reușești să respiri corect, corelat imediat cu posibile amintiri. Apoi e mirosul și textura pielii ori al părului după înotat în bazin, toate atât de specifice bazinului. Din punct de vedere vizual – jocul reflexiilor în apă, ritmul plăcilor de gresie, marcajele care se transformă în repere, spațialitatea. Iar auditiv, e deopotrivă vorba despre zgomotul făcut de plescăituri, strigătele distorsionate ale antrenorilor și ecouri, precum și liniștea apăsătoare de sub apă. Toate aceste percepții sunt specifice acestui tip de spațiu și greu de întâlnit în alte tipuri de arhitecturi. Două teme principale au generat soluția de arhitectură: tema piscinelor separate și tema parcursurilor. Au fost generate două spații cu caracter diferit - piscina olimpică oferă un spectacol orizontal și se desfășoară într-un astfel de spațiu pe când cea de sărituri într-unul vertical, și în egală măsură dorindu-mi a nu proiecta un land mark al sitului ci mai degrabă un spațiu mai apropiat scării umane, mai ușor de perceput, am ales să scufund piscina de sărituri. Am creat astfel, un spațiu care se citește vertical dar oferind elementul surpriză.
Text de prezentare a autorului
Tânără arhitectă, absolventă a Facultății de Arhitectură din Timișoara, Alexandra activează în cadrul biroului Vitamin Architects unde explorează diverse ramuri ale arhitecturii.
Download Proiect